Începând cu anul 2012, am început să studiez evenimentele artistice care au loc în spațiul domestic în case și apartamente din toată lumea. Din interacțiunea repetată dintre gazde, artiști și public în medii domestice, apar spații sociale incluzive pe care le-am numit bule homemade culture. În acest text sugerez că ele constituie o soluție subculturală (Cohen, 1955) prin care oamenii interacționează și se asociază cu cei care împărtășesc aceeași inadaptare, în acest caz, la convențiile lumii artei. Prin acest tip de evenimente culturale, organizatorii transmit un mesaj simplu lumii artei: arta poate fi făcută și altfel (fără promovare, producție, distribuție, resurse, critică, profit). Am ajuns să studiez acest fenomen după o lungă perioadă în postura de amfitrion cultural a unor evenimente artistice între 2008 și 2015. Bulele homemade culture nu se opun lumii artei, ci apar în pofida acesteia. Având în vedere că multe dintre aceste bule estetic-domestice găzduiesc activități artistice în care publicul joacă un rol important, spectatorul-oaspete dobândește o mai mare libertate de acțiune, care poate fi apoi folosită (sau nu) în arena socială. Această performativitate socială este adesea intenționată în artele participative orientate către comunitate și relaționale, ceea ce m-a făcut să ajung la concluzia că bulele homemade culture sunt una dintre formele pe care le pot lua interstițiile din teoria revoluționară interstițială, unde sunt văzute ca niște crăpături în societatea capitalistă.