Comunicarea prezentată, prilejuită de aniversarea a 100 de ani de la întronarea de la Alba Iulia, se dorește un omagiu și pioasă recunoștință aduse regelui Ferdinand și omului politic de profundă rezonanță patriotică, cel ce a fost pentru aproape 15 ani președintele Partidului Conservator ndash; Alexandru Marghiloman. Ambii, atât regele, cât și veritabilul om politic conservator, au fost animați, în anii Primului Război Mondial, de o stăruință deosebită pentru îndeplinirea marelui deziderat al unificării depline a tuturor teritoriilor românești și făurirea României Mari. Regele bdquo;unificatorrdquo;, sfătuit îndeaproape de o camarilă competentă am spune, care avea la vârf pe inegalabilul lider liberal I.I.C. Brătianu și pe regina Maria. Chiar dacă nu excela în aptitudinile specifice unui adevărat lider politic, fiind mai mult înclinat spre preocupările științifice și culturale, regele Ferdinand a știut să-și aleagă sfetnicii și să-i angajeze la îndeplinirea idealurilor naționale. Așa a fost cazul lui Alexandru Marghiloman, care pentru capacitățile sale deosebite, a fost ales de I.I.C. Brătianu și propus regelui pentru a forma guvernul care să trateze și să încheie pacea cu Puterile Centrale, atunci când țara se afla în mare pericol, în primăvara anului 1916. În lucrarea noastră, am insistat pe prezentarea cât mai realistă a felului în care Alexandru Marghiloman și echipa sa au acționat pentru salvarea țării, dar mai ales a acelor măsuri și acțiuni întreprinse în condițiile încheierii armistițiului și semnării capitulării separate de către Puterile Centrale învinse. Am insistat, de asemenea, pe o prezentare cât mai realistă a celor două personalități ale epocii, care în egală măsură și-au pus amprenta pe frontispiciul a ceea ce avea să devină, prin eforturile comune ale suveranului, dar și ale președintelui Partidului Conservator, România Mare.

The communication presented, on the occasion of the 100th anniversary of the enthronement of Alba Iulia, wishes a tribute and pious gratitude to King Ferdinand and the politician of deep patriotic resonance, who was for almost 15 years the president of the Conservative Party ndash; Alexandru Marghiloman. Both the king and the true conservative politician were animated in the years of the First World War, by a special perseverance to fulfill the great desideratum of the full unification of all Romanian territories and the creation of Great România. The ldquo;unifyingrdquo; king, closely advised by a competent chamberlain, I would say, who had at his top the incomparable liberal leader I.I.C. Brătianu and Queen Maria. Even if he did not excel in the specific skills of a true political leader, being more inclined to scientific and cultural concerns, King Ferdinand knew how to choose his advisers and engage them in the fulfillment of national ideals. Such was the case of Alexandru Marghiloman, who, due to his special abilities, was elected by I.I.C. Brătianu and proposed to the king to form a government that would treat and conclude peace with the Central Powers, when the country was in great danger, in the spring of 1916. In our paper, we insisted on the most realistic presentation of the way in which Alexandru Marghiloman and his team acted to save the country, but especially of those measures and actions taken under the conditions of concluding the armistice and signing the separate capitulation by the defeated Central Powers. I also insisted on a more realistic presentation of the two personalities of the time, who also left their mark on the front page of what would become, through the joint efforts of the sovereign, also of the president of the Conservative Party, Greater Romania.