Literatura, ca activitate socială, comportă neapărat semnele unui mediu cultural, politic, economic, aflându-se în rezonanță cu spiritul epocii în care a luat naștere. Opera literară, fiind rezultatul actului creator al autorului său, conține trăsături specifice de stil, ideologie, cunoștințe și atitudini subiective ale scriitorului, prin care aceasta devine autentică, originală și autotelică. În același timp, activitatea artistică nu poate fi concepută în afara societății, ceea ce face ca instituțiile, mentalitățile și gusturile sociale colective să influențeze inevitabil alegerile autorului la nivel de lexic, sintaxă, ortografie etc. În acest context este justificat să vorbim despre fenomenul de bdquo;modărdquo; în raport cu limba și literatura. În prezentul articol, se propune o reflecție sintetică despre confluența vocilor autentice ale autorilor și a dezideratelor modei lingvistice ale timpului în cadrul operelor literare franceze din secolul al XX-lea.

Literature, as a social activity, necessarily implies certain marks of a definite cultural, political and economic environment, reflecting the spirit of the epoch that engendered it. Resulting from the creative act of its author, the literary work inherits specific features of the style, ideology, knowledge and personal attitudes of the writer, thing that makes the work authentic, original and autotelic. At the same time, the artistic activity is inconceivable out of the society, so that the social institutions, mentalities and collective preferences influence the authorrsquo;s choices in matters of vocabulary, syntax, spelling etc. Thus, it is legitimate to speak about a ldquo;fashionrdquo; phenomenon related to language and literature. This article offers a reflection on the confluence of the authorsrsquo; authentic voices and the language trends desideratum within literary works of the XXth century French Literature.