În acest studiu, realizat pe baza unui chestionar special elaborat de autor, se examinează primul din cele trei (prenatal, de naștere, postnatal) cicluri ale ritualurulor de materninate. O serie de interviuri extinse au fost realizate cu informatori care locuiesc în sate cu o populație compactă de lipoveni, precum și în orașe cu un număr anumit al acestora, inclusiv Chișinău. Deși credincioșii de rit vechi au o atitudine ambiguă față de femeie, familiile lipovenilor se caracterizează printr-o atitudine atentă față de femeia însărcinată, dar, cu toate acestea, dacă nu există copii mai mari în familie, atunci femeia își desfășoară toată munca de zi cu zi, în funcție de starea sănătății ei. În același timp, ea ar trebui să se ferească de munca grea, să aibă grijă de copilul viitor. Există un șir de acțiuni preventive și interdicții menite să asigure sănătatea și forța femeii și a copilului ei. Adesea, acestea se bazează pe bunul simț, pe cunoștințe pragmatice, dar nu întotdeauna informatorii ar putea explica motivele anumitor interdicții. Pentru o femeie însărcinată erau interzise, de exemplu, următoarele acțiuni: a păși peste un obiect lung și subțire (sârmă, frânghie) sau ascuțit (cuțit); a contacta cu lâna animalelor (câini, pisici, capre etc.); a atinge corpul propriu când îi este frică (de exemplu, în timpul unui incendiu); „nu numai de a se apropia de decedat, ci chiar de a nu-l privi” etc. Potrivit mărturiei informatorilor, o mare atenție a fost acordată protejării femeii însărcinate de „ochiul rău”. În așa cazuri ea era tratată cu rugăciuni și plante medicinale. Folosirea apei dintr-o fântână (de preferinţă din trei fântâni) la sărbătoarea Întâmpinării Domnului are, de asemenea, un caracter apotropeic. Cu această apă se spală într-un mod anume: de la bărbie în sus, spălând și părul. Existau, dealtfel, semne prin care se încerca să se ghicească sexul copilului nenăscut. Înainte de a naște, de regulă, femeia se spovedea duhovnicului său.