Evenimentele perioadei balcanice din istoria găgăuzilor se regăsesc în operele scriitorilor de origine găgăuză: S.S. Kuroglu, D. Tanasoglu, V. Boșkov, T. Arnaut, I. Dudoglo. În creația lui S.S. Kuroglo adresarea Balcanilor se găsește în două poezii. Este de remarcat faptul că acestea sunt singurele opere poetice dedicate patriei istorice a poporului găgăuz. Pentru poetul S.S. Kuroglo – Balcanii sunt acel loc în care multe popoare și-au găsit refugiul și chiar protecția. În general, în literatura artistică a poporului găgăuz nu există niciun apel la Balcani și Bulgaria ca patrie istorică a acestora. Dimpotrivă, în literatura artistică a bulgarilor, Bulgaria și Balcanii deseori apar ca pământ sacru și drag inimii fiecărui bulgar. O excepție reprezintă poezia poetului ucrainean V. Boșkov, în care Balcanii și Dunărea sunt considerați aproape găgăuzilor, precum propria mamă. Povestind despre perioada balcanică din istoria găgăuzilor, D. Tanasoglu încearcă să prezinte cele mai semnificative evenimente și etape de adaptare a strămoșilor găgăuzi și a găgăuzilor înșiși în Balcani. Scriitorul descrie cum strămoșii găgăuzilor au adoptat o nouă credință, și-au creat propriul stat, contactau cu vecinii, efectuau obiceiuri și ritualuri, luptau cu turcii otomani. O parte semnificativă a evenimentelor din acea perioadă este o ficțiune a autorului, construcție de mit. Construcția miturilor poate fi observată în afirmarea existenței unui stat găgăuz numit Uzi, în descrierea obiceiului sacrificiului uman efectuat de către oguzi, în construcția unei linii amoroase etc. Afirmația că găgăuzii și-au creat propriul stat în Balcani se regăsește și în poezia generației mai tinere: T. Arnaut, T. Zanet. În general, pe toți scriitorii găgăuzi îi unește viziunea comună despre acea perioadă din istoria găgăuzilor, formată sub influența diferitelor publicații despre istoria, etnografia și folclorul popoarelor vorbitoare de turcă și cercetărilor în domeniul studiilor găgăuze.