În sculptura moldovenească pot fi evidenţiate două tipuri de implementări ale construcţiilor anatomice în realizarea nudului sculptural: abordări în albia realismului şi abordări stilizate. Un înaintaş în cunoaşterea nudului sculptural moldovenesc este Alexandru Plămădeală. Deşi studiile făcute la Academia Imperială de Pictură, Sculptură şi Arhitectură de la Moscova îi permit să abordeze complex nudul, totuşi sculptorul continuă să exerseze şi să caute noi modalităţi de realizare a nudului. Nudurile lui Lazăr Dubinovschi conţin forme generalizate, modelate impresionist, dar care sunt realizate în baza cunoaşterii anatomiei. Modelarea pe suprafeţe mari presupune existenţa unor construcţii anatomice acoperite de aceste forme. Nudurile în relief ale Claudiei Cobizev sunt conturate, delimitate prin linie una faţă de alta, iar volumele redau sumar anatomia corpului uman. Nudurile lui Iurie Canaşin, părţi componente ale compoziţiilor sale tematice, conferă acestora o logică aparte, subordonată sensibilităţii autorului. Tratarea nudurilor cu reliefarea unei „morale”, specifice operelor sculptorului Constantin C. Constantinov, scoate în evidenţă caracteristicile psihologice ale personajelor sale, în strânsă legătură cu cele anatomice. Anatomizarea în interpretarea lui Ion Zderciuc porneşte de la forme tratate realist spre cele stilizate, în care şi metafora îşi are locul ei edificator, soluţiile fiind întotdeauna inedite. Abordările nudului în albia realismului a presupus studii de durată, însuşirea anatomiei scheletului şi a muşchilor, cunoştinţe în proporţiile corpului uman. Pornind de la această bază, sculptorii au practicat stilizările, diferite ca maniere artistice, dar care au oferit viziuni noi asupra tratării nudului sculptural moldovenesc.