Unitatea de traducere constituie un instrument teoretic util, în măsura în care pune în valoare elementele de input și output lingvistic, precum și mecanismele inferențiale de procesare ale acestora. Pornind de la procesele inferențiale specia-lizate în determinarea dinamicii temporale, propunem modelul unei subunități de traducere direcționale a cărei funcționare este descrisă atât la macronivel, cât și la micronivel. În primul caz ne referim la principiile pragmatice generale de funcțio-nare a subunității. În al doilea caz ne referim la o problematică studiată pe larg în traductologie ndash; greșeala de traducere. Ambele perspective au, pe lângă o valoarea teoretică, și una practică, de orientare didactică, și anume - revederea modului în care se predă și se evaluează traducerea temporalității.

The translation unit is a useful theoretical tool, insofar as it highlights the elements of linguistic input and output, as well as their inferential processing. Taking as a starting point the inferential process specialised in determining the temporal dynamics, we propose the model of a directional translation subunit, the functioning of which is described at both macro and micro levels. In the first case, we refer to general pragmatic principles. In the second case, we refer to a concept studied extensively in translation studies ndash; the translation error. Both perspectives have, in addition to a theoretical value, a practical one, of didactic orientation, namely a reframing of the way in which the translation of time and tense is taught and evaluated.