Fără a avea pretenția unei imagini de ansamblu exhaustive, dar prin prisma a ceea ce se vrea a fi o perspectivă amplă, am reușit să identificăm anul 2014 ca moment prim al emergenței domeniului de studii digital humanities în științele umaniste române, mai precis, la nivelul studiilor literare, an care marchează aparația primului articol pe această temă. Digital humanities apare în articolele filologilor români inițial ca o paradigmă conceptuală care îndeamnă la acțiune polemică sau pur și simplu ca o conjectură teoretică, transformându-se în timp într-o paradigmă teoretică bine consolidată, dublată atât de un discurs propriu ariei de studii cât și de stimulente mai aplicate, cum ar fi inițiative și preocupări pedagogice. Cronologia acestei dezvoltări conceptuale, așa cum este ea filtrată și dedusă din articolele cercetătorilor și criticilor literari și devenirea sa ca domeniu de studiu în mediul universitar românesc este doar unul din mulții parametri care ne permit să înțelegem și să interpretăm recepția disciplinei digital humanities în mediul academic român, recepție al cărei impact transpare la nivelul discursurilor umaniste.