Acvacultura, este sectorul cu cea mai rapidă creștere din producția animală mondială, jucând un rol esențial în asigurarea securității alimentare și în sprijinirea economiei albastre a Uniunii Europene (UE), care pledează pentru dezvoltarea acvaculturii cu impact redus asupra mediului, cum sunt acvacultura organică, low-trofică și multi-trofică. Cu toate acestea, în paralel cu expansiunea sa, preocupările legate de bunăstarea animalelor acvatice de crescătorie, au primit o atenție tot mai mare. Recunoscând implicațiile sociale, de mediu și economice ale bunăstării peștilor, UE a integrat progresiv aspectele legate de bunăstare în politicile sale privind acvacultura. De la directivele fundamentale de la sfârșitul secolului al XX-lea până la progresele recente, cum ar fi înființarea Centrului de referință al Uniunii Europene pentru bunăstarea animalelor în cazul peștilor de crescătorie (EURCAW-Fish) în 2024, politicile UE au cunoscut o evoluție semnificativă. Aceste evoluții urmăresc să abordeze provocări precum practicile de creștere fără cruzime, standardele de bunăstare specifice speciilor și sistemele de acvacultură durabile. Acest articol prezintă etapele, factorii determinanți și impactul politicilor UE privind bunăstarea în acvacultură, subliniind alinierea acestora la obiectivele mai largi de durabilitate și producție alimentară etică. Lucrarea este realizată pe baza unor studii și analize asupra reglementărilor UE și a transpunerii lor în legislația națională.