Lucrarea continuă demersul analitic din WP-01 (Jeney, 2026) și investighează cultura organizațională a unei companii private transilvănene din Cluj-Napoca, înțeleasă nu ca „decor” (logo, dress-code, evenimente), ci ca infrastructură simbolică a coordonării: un ansamblu de artefacte, valori și presupuneri de bază care a susținut, în etapa de stabilitate, cooperarea rapidă, loialitatea, performanța și reputația internă/externă. Demersul este unul retrospectiv și se înscrie într-o paradigmă de studiu de caz interpretativ, bazat pe observație participantă și memorie profesională (2009–2012; 2013–2015), cu asumarea limitărilor specifice (posibil bias de rememorare și posibil bias de nostalgie, absența generalizării statistice). Analiza folosește modelul culturii organizaționale propus de Schein (artefacte–valori–presupuneri), completat de dinamica propusă de Hatch, de perspectiva eficacității culturale (Denison & Mishra), de tensiunile structurale din Competing Values Framework (Cameron & Quinn) și de perspectiva subculturilor (Martin). Rezultatele indică un nucleu cultural puternic (ritualuri, norme, narațiuni de prestigiu, „Kopi” ca marker identitar), dar și puncte de rupere în criză: tensiuni între subculturi (comercial vs. operațional), asimetrie simbolică a prestigiului și erodarea încrederii în condiții de incertitudine financiară. „Modelul Kopiernican” este tratat convențional (etichetă descriptiv-analitică), iar contribuția autorului vizează modul de prezentare și corelare a mecanismelor culturale cu analiza comparativă (WP-01/WP-02), în vederea validării ulterioare prin triangulare. Cuvinte-cheie: cultură organizațională; comunicare internă; studiu de caz retrospectiv; Schein; subculturi; criză; climat și încredere; performanță organizațională.