Folosind Codul de bună guvernanță al Comisiei Europene (CCG) ca studiu de caz, articolul arată că principalul avantaj al soft law-ului, pentru orice sistem de guvernanță, constă în flexibilitatea și rapiditatea cu care acesta poate reacționa la schimbările politice, sociale și economice. Deși nu au caracter obligatoriu, astfel de instrumente reprezintă un reper util atunci când vine vorba de influențarea acțiunilor statelor membre, formularea politicilor publice și pregătirea terenului pentru legislația ulterioară. Lucrarea analizează ce este soft law, motivele pentru care este utilizat pe scară largă și domeniile de politici în care acesta a devenit vizibil – de la coordonarea economică și politica socială la transformarea digitală, măsurile de mediu și sănătatea publică. Analiza evidențiază, de asemenea, tensiunile generate de recurgerea tot mai frecventă la soft law. Pe de o parte, aceste instrumente permit coordonarea și inovarea; pe de altă parte, riscă să evite controlul parlamentar și să dilueze responsabilitatea. Articolul examinează legătura dintre soft law și hard law, precum și semnificația acesteia pentru statul de drept și pentru principiile bunei guvernanțe.Concluzia este că soft law reprezintă un important complement al legislației obligatorii, oferind un cadru flexibil pentru cooperare și experimentare. Totuși, valoarea sa depinde de transparență, implicarea publică și evaluarea constantă a performanței. Numai în aceste condiții soft law poate aduce o contribuție decisivă la legitimitatea și eficiența guvernanței europene.

Using the European Commission’s Code of Good Governance (CCG) as a case study, the article shows that the chief advantage of soft law lies in its flexibility and its ability to react quickly to political, social and economic change. Although not directly binding, such instruments serve as a useful reference when it comes to influencing Member States’ actions, formulating public policies and paving the way for further legislation. The report assesses what soft law is, why it is so widely used and the policy areas in which it has emerged – from economic coordination and social policy to digital transformation, environmental measures and public health. This conversation also highlights the tensions of a growing reliance on soft law. On the one hand, they enable coordination and innovation; on the other, they risk avoiding parliamentary scrutiny and diluting accountability. The article examines the link between soft law and hard law, as well as its significance for the rule of law and standards of good governance.The result is that soft law serves as an important complement to hard law, providing a flexible area in which cooperation and experimentation are possible. However, for this value to be realized, it must be supported by transparency, public involvement, and comprehensive performance measurement. Then, ‘soft law’ can make a decisive contribution to the legitimacy and effectiveness of governance in Europe.