CULINARY LINGUISTICS IN A 19TH-CENTURY TEXT – HYGIENE, HOUSEHOLD ADMINISTRATION COVERING HORTICULTURE AND POULTRY FARMING AS WELL AS PRACTICAL AND MODERN CUISINE WORKED ACCORDING TO THE NEED FELT IN THE HOUSEHOLD, BY ANNA CĂPITAN CONSTANTINESCU. Food is a bridge between nature and culture, and it is also language. The way we speak and what we eat is not only based on individual choice, but also on the society we live in and the place we occupy or desire. The emancipation of the taste of the masses, started in the first half of the 19th century with the appearance of books with gastronomic content (Negruzzi & Kogălniceanu, 1841) and with the establishment of housekeeping schools, will gain momentum in the second half of the same century when an increasing number of books were printed in order to educate young women, not only about managing the household, but also about preparing food to improve the quality of life. The present paper brings to attention, from the perspective of culinary linguistics, a less known text, Higiena, administrația casnică coprinḍend orticultura și avicultura precum și bucătăria practică și modernă lucrate conform necesităței simțite în menaj, by Anna Căpitan Constantinescu, published in 1899 in Bucharest. Our attention focused on morphological and lexical phenomena because they can testify to the evolution of the Romanian literary language and the efforts made to reach a unitary norm of literary Romanian. The stratigraphic study, by origins, of the lexicon and the classification by onomasiological fields, illustrates the diversity of the sources that have enriched the Romanian vocabulary in the gastronomic field. With the means of grammatical analysis from a diachronic perspective, we want to highlight the role that these books, through the circulation they enjoyed, through the dissemination of various recipes and practical advice, had in establishing the norms of the Romanian literary language, especially at the lexical level, by using geosynonyms. 

Hrana, punte între natură și cultură este în același timp și limbaj, pentru că modul în care vorbim și ceea ce mâncăm nu se bazează doar pe alegerea individuală, ci și pe societatea în care trăim și locul pe care îl ocupăm sau îl dorim. Emanciparea gustului maselor, începută în prima jumătate a secolului XIX prin apariția cărților cu conținut gastronomic [Negruzzi & Kogălniceanu, 1841] și prin înființarea școlilor de menaj va căpăta amploare în a doua jumătate a aceluiași secol când vor fi tipărite, într-un număr din ce în ce mai mare, cărți prin care se dorea educarea tinerelor, pentru a corespunde idealului "de bună menajeră", mai apoi "bună gospodină", nu numai în privința gestionării gospodăriei, dar și a preparării hranei pentru îmbunătățirea calității vieții. În lucrarea de față supunem atenției un text mai puțin cunoscut, din galeria celor menite să aducă în atenția publicului larg "bucate boirești" [cf. Negruzzi & Kogălniceanu, 1841], dar și să contribuie la instruirea tinerelor să-și conducă gospodăria conform uzanțelor epocii. Este vorba despre Higiena, administrația casnică coprinḍend orticultura și avicultura precum și bucătăria practică și modernă lucrate conform necesităței simțite în menaj, de Anna Căpitan Constantinescu, apărută la București în 1899. Ne-am oprit asupra acestui text întrucât considerăm că nivelurile lingvistice cuprinse între paginile sale sunt o importantă sursă de cunoaștere nu numai a mentalității, obiceiurilor culinare, dar mai ales a limbii sfârșitului de secol al XIX-lea și începutului de secol XX, iar geosinonimele puse în circulație fiind de un real folos pentru decriptarea stadiilor de dezvoltare a limbii române literare.