Abstract per l'Introduzione del volume: În această antologie am reunit principalele manifeste ale futurismului italian, care apar pentru prima oară traduse integral în limba română, într-o ofertă de lectură largă din punct de vedere numeric. Ele acoperă în mare măsură diversitatea tematică a activităţii teoretice a mişcării, ceea ce va permite descoperirea şi redescoperirea efectivă, aşa-zicînd de la sursă, a evoluţiei esteticii şi ideologiei futuriste, pe tot parcursul constituirii lor, în prima jumătate a secolului trecut. Este cunoscut faptul că pînă în prezent s-au tradus extrem de puţine manifeste futuriste, fiind vorba adesea de simple fragmente decupate din texte mai ample. Este o restituire tîrzie, dar, fiind în cauză documentele teoretice fundamentale ale futurismului, demersul este, cred, de o utilitate indispensabilă pentru înţelegerea în mod adecvat a contribuţiei şi a ponderii acestei prime mişcări în raport cu avangarda europeană. Aceste texte rezistă timpului, continuă să surprindă. Pot fi citite cu plăcere şi cu interes graţie aerului de actualitate pe care îl degajă încă, cu prospeţime şi cu epatantă ironie. Futurismul a fost într-adevăr un curent vizionar care a intuit cu surprinzătoare exactitate evoluţia şi simptomele culturii de masă contemporane şi, în linii mari, fizionomia univiversului consumist în care trăim, ocupîndu-se de literatură, dar şi de modă, de sculptură, dar şi de bucătărie, de arhitectură, de publicitate, de pictură, de fotografie, etc. Cum anticipau Giacomo Balla şi Fortunato Depero, în manifestul Ricostruzione futurista dell’universo (Reconstruirea futuristă a universului) din 1915, finalitatea ultimă a proiectului futurist a avut în vedere o revoluţie totală, globală a existenţei, prin diseminarea principiilor curentului în toate formele de expresie umană. Deci, dincolo de excentricitatea, uneori doar aparentă, de retorica emfatică, pe alocuri puţin obositoare a textelor, trebuie revizitat, reevaluat cu toată atenţia aportul substanţial de idei realmente creative, lansate cu violenţă provocatoare în cîmpul artei europene de o avangardă istorică decisă să reînnoiască lumea din temelii. Futurismul nu s-a vrut un adaos de idei şi obiecte noi care să populeze o lume veche, ci a dorit să impregneze universul cu echivalente abstracte, dinamice, inventate pentru fiecare formă vitală în parte. Futurismul deţine acest primat între mişcările continentale de artă avangardistă, care au fost mai degrabă contextuale, parţiale, concentrate pe anumite domenii artistice. Cum precizează cei doi autori ai Reconstrucţiei futuriste, “orice emoţie trăită, va fi pentru noi intuiţia unei descoperiri. [...] Am coborît în esenţa profundă a universului, şi stăpînim elementele. Vom ajunge astfel să construim”. Concentrîndu-se asupra totului, şi nu a părţilor, a vieţii-artă-acţiune, futurismul a militat, în consecinţă, şi pentru slăbirea graniţelor între cultura înaltă şi cultura joasă, proces care s-a manifestat ulterior în mod deplin, odată cu afirmarea celorlalte avangarde, neoavangarde şi tot mai pregnant cu trecerea deceniilor. În al doilea rînd, accesul la manifeste oferă posibilitatea studierii comparate a futurismului şi a mişcării româneşti de avangardă, filon de cercetare încă neepuizat în literatura noastră, poate şi din lipsa unei ediţii traduse a acestor texte programatice. Ecourile futuriste sînt prezente mai mult decît se crede în sinteza de tendinţe care au participat la construirea profilului avangardei noastre, alături de influenţe dadaiste, expresioniste, constructiviste, etc. Manifestele futuriste şi manifestele româneşti, scrieri definitorii pentru istoria celor două mişcări, exprimǎ deopotrivǎ o nouǎ sensibilitate esenţial modernǎ, citadinǎ, cosmopolitǎ, asumatǎ de o nouǎ poeticǎ dinamicǎ şi iconoclastǎ. Similitudinile sînt nu numai de ordin tematic; avangarda românească a găsit în futurism şi sugestii de ordin “tehnic”, dar şi un model de retorică revoltată şi o gestică protestatară. Întrucît manifestele pot recompune în mod independent de tot restul creaţiei futuriste imaginea globală a curentului, în aparatul critic din paginile următoare am inclus o bibliografie generală a mişcării, o cronologie nu numai a futurismului, dar şi a operei fondatorului, ideologului şi “impresarului” acestuia, Filippo Tommaso Marinetti; în fine, am întocmit o notă la texte, în care am inclus indicaţiile bibliografice privind sursele consultate (antologii, diverse ediţii de opere) pentru selectarea şi traducerea manifestelor din prezenta ediţie, coordonatele relative la publicarea iniţială a fiecărui text în parte, precum şi la introducerea ulterioară în volume. Au fost indicate fragmentele şi cele cîteva traduceri integrale existente în limba română, adăugînd scurte informaţii istorico-literare. În Introducere se mai propun cîteva repere absolut necesare privind periodizarea futurismului, orientările care i-au marcat dinamica internă, deseori opuse şi contradictorii. S-a considerat oportună şi o prezentare succintă a manifestelor şi, implicit, a tematicilor futuriste, care – evidenţă de mult acceptată - au avut influenţe semnificative asupra literaturii române de avangardă. În fine, o reconstituire schematică a aventurii politice futuriste şi a avatarurilor ei, pornind de la momente istorice cheie care au alimentat-o şi au stimulat-o, şi o recuperare a datelor esenţiale ale celui de-al doilea futurism, fundal al atîtor evoluţii, alianţe şi mezalianţe. Ordinea expunerii urmează un criteriu tematic, dublat de unul cronologic.