Cercetarea etnografică este marca și metoda prin excelență a antropologiei. Ca atare, ea este folosită pentru obținerea de date de cercetare ce vor fi utilizate pentru a fundamenta perspective teoretice și pentru a produce un tip specific de înțelegere a lumii sociale. Dar etnografia poate fi, de asemenea, și este deseori una dintre cele mai productive, autentice și bogate surse de documentare pentru ficțiunea literară – și nu doar în sensul că mulți scriitori practică o formă neprofesionalizată de etnografie când se documentează. De la cazurile deja clasice, precum Laura Bohannan/Elenore Smith Bowen sau Nigel Barley la exemple contemporane, precum literatura lui Dan Lungu, Adrian Schiop și Raluca Nagy cercetarea etnografică este (ocazional) recunoscută ca făcând mai mult decât să contribuie la producerea de știință socială. Ea este o fereastră către lume, o formă privilegiată de acces la viețile și experiențele altor oameni, deseori foarte diferiți de noi înșine, o oportunitate de a explora într-o bogăție de detalii fără pereche umanitatea noastră comună, un mijloc de a construi reciproc înțelegere și empatie între cele două părți prezente la actul cercetării etnografice.