Intr-una dintre cele mai cunoscute carti ale sale, Imagini si simboluri, Mircea Eliade remarca faptul ca oamenii in general, inclusiv cei mai realisti, traiesc din imagini, si o buna parte din tot ceea ce alcatuieste universul lor de lucruri stiute este constituit prin aceste imagini. Este o realitate faptul ca mintea noastra se lasa conditionata, si ca ea se afla in antiteza cu ideea de minte libera de orice determinare, aceasta din urma reprezentand o utopie, iar nu o posibilitate reala. Jacques Le Goff, in lucrarea Imaginarul medieval, atrasese atentia ca „atat viata omului, cat si viata societatilor sunt legate totodata de imagini, dar si de realitatile concrete. Astfel ca nu se poate vorbi despre o gandire fara imagine“. Omul isi delimiteaza un „univers de siguranta“, in care se simte la adapost, si pe care-l apara prin ziduri de cetate sau prin sisteme de aparare magica, ca sa folosim o formula a lui Mircea Eliade. Dincoace se afla el insusi, omul, incuibat in „acasa“, adica in locul unde este bine si armonie. Dincolo este necunoscutul datator de temeri motivate, din partea caruia te astepti la rau, la destructie, la urat, la dizarmonie...