Introducere. Bezoarul este un conglomerat alcătuit din material parţial digerabil sau nedigerabil impactat la nivelul stomacului. Tricobezoarul (aglomerările de păr) apare cel mai frecvent la pacienţii cu tulburări psihice (tricotilomanie) şi reprezintă o patologie rară care poate determina dificultăţi diagnostice si terapeutice. Material şi metodă. Prezentăm un caz de tricobezoar gastric la o pacientă in varsta de 12 ani, fără antecedente personale patologice, internată pentru epigastralgii şi vărsături alimentare. Examenul clinic relevă la palparea abdomenului o formaţiune epigastrică de aprox. 5/3cm, dură, imobilă, aderentă de planul profund la care examenele de laborator relevă doar o uşoară anemie hipocromă microcitară. Endoscopia digestivă superioară vizualizează tricobezoar gigant de aprox 17 cm, vizibil din zona subcardială până în regiunea antrală, fixat cu un fir de păr de o zonă cu aspect inflamator pseudopolipoid, situata prepiloric. Pacienta a fost dirijată către serviciul de chirurgie pediatrică, întrucât dimensiunea tricobezoarului nu a permis extragerea pe cale endoscopică. S-a tentat initial extragere prin abord laparoscopic, care nu a reuşit si a impus laparotomie minimă subcostală stângă, gastrotomie cu evacuarea tricobezoarului gastric. Postoperator evoluţie favorabilă. Discuţii. Cu toate că prevalenţa la om este scăzută, mortalitatea poate atinge în anumite cazuri 30%, datorită sângerărilor, obstrucţiei, peritonitei sau eventualei perforaţii gastrointestinale ce pot apărea. Diverse metode endoscopice au fost raportate pentru extragerea bezoarului, precum litotripsie cu unde şoc, îndepărtare prin aspirare folosind endoscop cu canal larg de lucru, extracţie cu ansă de polipectomie şi forceps de biopsie. Concluzie. Raritatea acestei patologii în populaţia pediatrică impune un diagnostic diferenţial atent. Dificultăţile terapeutice se datorează dimensiunilor tricobezoarului, iar prognosticul depinde de patologia psihiatrică subiacentă.